Cunoscandu-l de mult si apreciindu-l pentru pasiunea sa pentru banda desenata pe Remus Brezeanu sau REM BROO, inca din perioada Otaku Festival, i-am adresat cateva intrebari despre noul album BEETHOVEN Unsterbliches Genie recent aparut in Germania. Publicat de Carlsen in martie 2020, scenariul Peer Meter, este diponibil si pe Amazon. A raspuns pozitiv initiativei mele ca de fiecare data cand i-am propus o colaborare, fie ea de natura curatoriala ca Arta Benzii Desenate (la Biblioteca Nationala a Romaniei, 12 septembrie 2013 – 31 mai 2014), EABDRPS - Expozitia Autorilor Romani BD Publicati in Strainatate (in cadrul Salonului European de Banda Desenata, 7 noiembrie - 5 decembrie 2013), Bucurestiul in banda desenata (in cadrul Salonului BD Bucuresti, 1 iulie – 31 august 2015) sau altele. Ma bucur mult ca a acceptat si iata ce a iesit...
Cum ai contactat acest proiect? A fost o propunere a editorului, a scenaristului sau cum ai ajuns sa lucrezi la el?
Cum ai contactat acest proiect? A fost o propunere a editorului, a scenaristului sau cum ai ajuns sa lucrezi la el?
Pentru multi ani la rand, de fiecare data cand cineva ma intreba cum mi-a favorizat plecarea din Romania la Berlin cariera artistica, raspunsul meu era scurt: in niciun fel. Toate proiectele de banda desenata si ilustratie la care lucrasem, le gaseam initial cu migala pe diverse forumuri de arta, iar mai apoi veneau de la sine de la oameni care voiau sa colaboreze cu mine ca urmare a proiectelor deja publicate. Toate aceste discutii si negocieri se desfasurau pe mail, cei mai multi clienti si colaboratori fiind din State sau UK. Asadar as fi putut sa fac cu usurinta aceeasi treaba dintr-o garsoniera linistita din Bucuresti.
Lucrurile s-au schimbat insa odata cu "Beethoven, geniu nemuritor", unde totul a fost o chestiune de imprejurari. A inceput acum vreo sapte ani pe cand lucram pentru 4-5 ore la final de saptamana in bucataria unui bar din Berlin, ajutand in perioadele de varf fetele de la servire cu pregatitul putinelor optiuni culinare valabile. Desi aveam asigurata bautura gratis la final de lucru si cu banii castigati imi permiteam sa platesc aproape intregral chiria, nu a fost suficient sa ma convinga sa nu renunt la scurt timp. Nu aveam rabdarea necesara, in plus aveam impresia ca este o pierdere de vreme si energie creatoare. Ce a contat insa au fost relatiile de prietenie formate cu cateva dintre fetele de la bar, in special cu Sarah, care dupa o vreme si-a gasit de lucru la o cafenea din apropierea locuintei mele. Ea a fost cea care m-a contactat la un moment dat, spunadu-mi ca unul dintre clientii fideli ai localului ar fi in cautarea unui artist de banda desenata si intrebandu-ma daca as fi interesat sa-mi faca legatura cu el. Fiind curios, m-am vazut cu Henning Ahlers, cel care avea sa devina producatorul (stiu ca nu este un termen uzual in domeniul benzii desenate, dar este cel mai potrivit) si indrumatorul meu artistic de-a lungul proiectului. Ne-am intalnit la cafenea pentru un mic dejun, mi-a prezentat cate putin din ideea de baza a proiectului iar eu i-am prezentat singura banda desenata publicata pana la acel moment, cu tematica comica, "The End Times of Bram and Ben". Insa Henning a considerat, cu o usoara dezamagire, ca stilul artistic nu este unul potrivit pentru o biografie de epoca si, desi stiam ca imi pot ajusta cu usurinta stilul grafic cat sa se armonizeze cu tema respectiva, nu am insistat, la momentul respectiv fiind ocupat oricum cu un alt proiect de banda desenata, "Terminal Protocol", care urma sa fie publicat in anul urmator. Abia dupa aceasta publicare Henning m-a contactat din nou, spunadu-mi ca noul stil grafic folosit de mine i-a atras atentia si ar putea fi cu usurinta folosit si pentru proiectul cu Beethoven. Initial am fost indecis daca sa accept sau nu, caci incepusem sa lucrez deja la doua noi proiecte de comic cu autori din State, si nu stiam daca o colaborare pe piata europeana precum si o tematica complet noua erau in interesul meu. Am acceptat intr-un final si, zau, ma bucur ca a fost asa.
144 de pagini pare un efort sustinut, si nu vorbesc doar de munca in sine ci si de partea de documentare, etc. Cat a durat lucru la acest album?
Nu toate cele 144 de pagini ale romanului grafic sunt pagini de banda desenata. Scenaristul Peer Meter, autor german de carti, piese de teatru, film si benzi desenate, mi-a oferit o vasta libertate artistica. In principiu scenariul este format din dialoguri si firave indrumari scenice, asftel ca impartirea acestuia in pagini si cadre mi-a revenit in deplinatate. Stiam de la inceput ca ar trebui sa ajungem sa avem 120 de pagini la final si aproape ca am reusit, realizand un total de 117. Restul de pana la 144 de pagini contine interviuri, schite premergatoare si alte materiale care sa faca cititorul sa inteleaga mai bine contextul in care se desfasoara actiunea. 120 de pagini nu mi s-a parut un numar care sa ma ingrijoreze, caci "End of Times" avea chiar mai multe, dar stiam ca ar insemna un numar buni de ani necesari pentru finalizare. Stiam de asemenea ca proiectul trebuia sa fie gata undeva la final de 2019, pentru a fi bun de publicare in 2020, cand se sarbatoresc 250 de ani de la nastrea lui Ludwig van Beethoven. Discutia avuta cu Henning la cafenea avea loc pe la mijlocul lui 2016 si am inceput sa lucrez pentru proiect la scurt timp, initial pentru gasirea unui nou stil grafic, caci aveam o oarecare viziune asupra acestui aspect care nu se potrivea cu cel din "Terminal Protocol", precum si pentru design-ul de personaje. Am vazut pentru inceput cam toate documentarele gasite online despre biografia compozitorului, precum si mai toate filmele despre Beethoven sau care isi petrec actiunea in perioada respectiva. Am facut o sumedenie de capturi acestora, cumuland in jur de 5.000 de imagini, pe care le-am ordonat apoi in diverse categorii, de la detalii vestimentare, incaltaminte si uniforme, trasuri si harnasamente, la detalii de arhitectura si mobilier. Pentru designul de personaje, cum o buna parte a acestora au existat in viata reala si au avut o notorietate mai mare sau mai mica, a trebuit sa fac cercetare pentru a le face sa semene cu versiunea lor reala. Am fost surprins insa, cum in filmele vizionate in destul de multe cazuri, prietenii apropiati ai lui Beethoven erau reprezentati la diverente de varsta mari fata de realitate. Anton Schindler, de exemplu, secretarul si unul dintre primii autori ai biografiei sale, este reprezentat in repetate randuri ca un batranel cu parul alb, avand insa la moartea compozitorului numai 32 de ani. Citind insa in mod repetat scenariul, a carui actiune se intampla in Viena la inceput de secol XIX, mi-am dat seama ca nu pot ajunge la acuratetea vizuala dorita decat daca voi merge sa fac o cercetare temeinica la fata locului, caci fiecare oras comunica la nivel personal cu locuitorii sai intr-un mod specific si aveam nevoia sa aflu si sa experimentez acest dialog pe cont proriu. Am ajuns astfel in Viena la final de Februarie, unde am facut cercetare timp de doua saptamani, mergand prin diversele locuri unde se desfasoara actiunea cartii si prin muzee de istorie, incarcand sa inteleg orasul si relatia pe care oamenii o au cu el. O surpriza importanta pe care am ajuns sa o descopar a fost ca Viena lui 1827 era o cu totul alta decat cea din prezent, la acea data fiind de mici dimensiuni, in principiu incadrata in limitarile oferite de zidurile fortaretei in care se dezvoltase. Am decis astfel ca primul sfert al actiunii sa se petreaca intr-un mod lent, la trap de cal, oferind personajului din carte precum si cititorului ocazia sa descopere treptat orasul si diferentele urbane dintre trecut si prezent. Viena a devenit intr-un final un personaj la fel de important precum cele umane. Datorita stilului adoptat, volumul de lucru a fost urias. A trebuit sa renunt la celalte doua proiecte de banda desenate incepute, pe le-am reluat de-abia acum, si lucrul a durat pana cu putin timp inainte de a trimite totul la print, la inceput de Februarie 2020. Deci per total finalizarea proiectului a durat mai mult de trei ani si jumatate.
Multumesc pentru apreciere. Pentru mine ambientul si corectitudinea arhitecturala sunt intr-adevar foarte importante. Am inceput sa studiez perspectiva si studiul cladirilor inca din scoala generala, pe cand imi petreceam destule weekenduri desenand case traditionale in muzeul satului din Bucuresti. Imi place arhitectura veche, are mult mai multe de oferit vizual decat cea moderna si arata mult mai bine pe hartie cu tot acel complex de detalii. Stiam ca desenul migalos al fundalurilor este un atuu pe care il am in fata multor desenatori de banda desenata, insa nici un proiect anterior nu-mi oferise sansa sa evidentiez acest lucru la nivelul pe care l-as fi dorit. Asa ca am facut din acesta unul din punctele principale de preocupare in realizarea proiectului. Ma bucur de asemenea ca ai mentionat partea de culoare ca parte a elementelor definitorii in ceea ce priveste calitatea romanului grafic. Acesta a fost un alt punct caruia i-am acordat un interes deosebit, principalul motiv fiind ca partea de cromatica este, sau pot spune cu bucurie acum ca a fost, unul din principalele punctele slabe in cariera mea artistica. Am lucrat foarte mult timp in grafit si apoi in tus. Culoara a fost un limbaj care mi-a fost greu sa-l inteleg si sa-l practic. Si ca sa dovedesc acest lucru, pot spune ca unul din motivele pentru care proiectul a durat atat de mult, a fost ca in repetate randuri in creearea lui, chiar si dupa ce finalizasem de colorat aproape jumatate din numarul total de pagini, am realizat ca nu este ceea ce doresc cromatic. Am hotarat astfel sa reiau procesul de colorare nu mai putin de trei ori pana cand sa ajung la rezultatul satisfacator ce poate fi vazut acum in carte. Un ajutor important in aceasta directie a fost cel al lui Henning, profesor universitar si director artistic pentru filme de animatie, care a stiut sa ma indrume in repatate randuri in cautarile mele artistice. A fost un proces dureros si frustrant, dar pot sa spun in sfarsit ca nu-mi mai este teama de culoare ci ca a devenit inca un atuu in colectia mea de abilitatile artistice. Un alt punct pe care l-am avut in vedere in creearea acestui roman grafic, a fost sa invat tehnici noi de desen. Si desi nu am dezvaluit pe siteul meu si pe retelele de socializare prea mult, pot spune ca acest proiect a fost un initiator al meu in desenul cu carbune, acuarela si pastel. De-abia astept sa am timp sa experimentez mai mult cu aceste medii. Si nu in ultimul rand, in ciuda frustrariilor creeatoare de care am amintit, am vrut sa ma distrez lucrand la acest roman grafic dar si sa transmit acest sentiment cititorilor care, impatimiti sau nu de muzica si caracterul lui Beethoven asemanator poate cu cel al unui star rock contemporan, sunt sigur ca se vor distra copios citind acest roman grafic.